Specialiștii afirmă că această icoană pictată pe sticlă (a cărei proveniență ar fi mijlocul secolului al XIX-lea, nordul Transilvaniei) este o combinație de elemente ortodoxe și catolice.
Iconarii din toate timpurile au încercat să o înfățișeze pe Maica Domnului cât mai frumoasă, blândă, demnă și slăvită. Uneori au pictat-o mâhnită, alteori îndurerată, dar întotdeauna plină de tărie spirituală și de înțelepciune. Preacurata este înfățișată întotdeauna cu capul acoperit de o năframă care îi cade pe umeri, după tradiția iudaică a acelor vremuri. În cele mai multe icoane, Maica Domnului ține Pruncul pe mâna stângă și arată spre El cu mâna dreaptă; această icoană, pictată pe sticlă antireflex, este una dintre variantele în care Pruncul este ținut în mâna dreaptă.
Pictată manual pe sticlă, în tempera și foiță de aur, pe un desen realizat cu penița și tușul după izvod original. Rama, din lemn de brad băițuit, este lucrată tot manual.
