Tema acestei icoane îi reprezintă pe Sfinții Împărați Constantin și Elena.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 272/274 – d. mai 337), cunoscut și ca Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între 306 și 337, devenind conducătorul întregului Imperiu Roman după înfrângerea lui Maxențiu și a lui Liciniu. Flavia Iulia Helena (248–329), soția generalului roman Constantius Chlorus, a fost mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare. A fost o femeie deosebit de credincioasă, cunoscută pentru evlavia ei. A făcut pelerinaj în Palestina și în provinciile răsăritene, iar tradiția îi atribuie găsirea Sfintei Cruci a lui Hristos și aflarea rămășițelor celor trei magi.
Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este una dintre cele mai însemnate pentru creștini, întrucât împăratul Constantin i-a eliberat de sub prigoana păgână (prin Edictul de la Mediolanum, din 313), iar toată activitatea sa, sub sfatul mamei sale, Elena, a fost una de ocrotire a noii religii.
Pictată manual pe sticlă, în tempera și foiță de aur, pe un desen realizat cu penița și tușul după izvod original. Rama, din lemn de brad băițuit, este lucrată tot manual.
