Tema acestei icoane (Nicula, 1867) este Sfântul Nicolae, sărbătorit atât de Biserica Ortodoxă, cât și de cea Romano-Catolică, pe 6 decembrie. Sfântul Nicolae este socotit ocrotitorul copiilor, mai ales al celor săraci, dar și al marinarilor, al brutarilor, al fetelor nemăritate și al celor acuzați pe nedrept. De la el a pornit tradiția oferirii de daruri.
S-a născut în a doua jumătate a secolului al III-lea, într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Licia, în partea asiatică a Turciei de astăzi. Încă din tinerețe a avut o chemare spre viața duhovnicească. Rămas fără părinți, a folosit averea moștenită pentru a-i ajuta pe cei săraci și pentru a ridica o biserică. Moaștele Sfântului Nicolae sunt păstrate la Bari, în Italia, într-o criptă din care izvorăște un lichid incolor, numit „Mana”. Potrivit tradiției, episcopul locului amestecă acest lichid cu apă, îl binecuvântează și îl împarte credincioșilor.
Pictată manual pe sticlă, în tempera și foiță de aur, pe un desen realizat cu penița și tușul după izvod original. Rama, din lemn de brad băițuit, este lucrată tot manual.
